umbra își leapădă uneori voalul
și rămâne
așa-
goală, lumină monstruoasă, hâdă

theoria
și porumbeii își iau zborul
din coastele tale albe
țipând

apoi dispare printre oameni
lăsând în urmăpraful ochilor albaștri
și ciudatul sentiment
că nu mai există nimic