Înainte de a adormi clipe albe visez.
O pată neagră îmi cere o lacrimă de miere.
Ecou de cuvânt întârziat, suspinul de botez
pe călcâie coapte e analgezic de durere.

Parcă aș fi un om de zăpadă împins în vară.
Cu taxele plătite nu am nimic să mai ofer.
Doruri albe, sclipiri ciudate, mă ascund în seară,
țurțuri de gheață în cură de slăbire-s un mister.

Cuvinte îmbătate de vraiște azi m-au învins,
arhitectura gândurilor mele a amorțit,
niște îngeri cu linia vieții rele m-au atins
și sub plapuma nopții mele sunt un etern răcit.

Miresmele se simt nemângâiate în iarna grea,
pașii pregătiți pentru a păși parcă s-au oprit,
numai ochii trecuți prin extaz și prăpăd ar mai vrea
împletirile deșirate pe fond nedeslușit.

Sătul de chipuri ude cu amintiri în calorifer,
când doar clanța de la ușă ar mai trezi mișcarea,
eu îmi ascund cărțile citite într-un frigider
și la nunta zilei cu noaptea caut alinarea.