Te mai hranea din cand in cand un vis:
Sa scapi cumva din a ta tara
S-ajungi aici, la paradis
Sa iesi si tu, din tarc afara.

Ca prin minune, visul s-a-mplinit,
N-ai fi crezut, dar iata, poti!
Nici nu credeai, dar uite-ai reusit,
Hai, ia-ti acum adio de la toti!

Zaresti un paradis din avion
Plutesti asa de lin pe nori, ca in povesti
De la Paris sa dai un telefon,
Sa stie toata tara ce faci, unde esti.

La un semnal esti iarasi pe pamant,
Din nou in coada la boccele si vama
O, Doamne, cate natii-n lume sunt:
De te-ar baga macar vreuna-n seama.

Nu te observa nimeni, te-agiti in zadar,
Tu inca nu existi pe-acest meleag strain.
Hai, intra deci acum in noul furnicar
Pestrit si-obositor, de oameni care vin.

Ingroasa randul la munca de jos,
Pe-acolo trece sigur drumul catre rai,
Va fi candva mai bine si frumos,
Dar astazi viata ta atarna de-acest pai.

De ce strangi din dinti, e vreun bai?
De ce la amurg pumnii-ii strangi pe ascuns?
Oi fi inginer? Sau medic ziceai?
Te du atunci cu-aceste pretentii la tuns!

Hai lasa pizma, vere, si intra la jug,
Chiria-i de platit si facturi sunt o mie,
Atat ca nu e zeghe si nu esti tuns chilug
In rest e ca la noi, la puscarie.

Ce? Vrei acasa? Acasa ce te-asteapta?
Acasa nu mai ai nimic, o stii prea bine,
Se-aude din fata, o vorba, o soapta:
De pleci cumva, sa ma iei si pe mine...

Doar tu si cu tine, pe-acest taram uitat,
De lume si mai des de Dumenezeu,
Acasa esti , e clar, de-acum invidiat,
Ca te-ai ajuns, desi spui ca ti-e greu.

Daca-i asa de greu, cum spui intr-una,
De ce nu te intorci la tara si la neam?
Sarac aici - acolo, pai nu e totuna?
Te incalzeste sa vezi paradisul prin geam?

Si te-ai intoarce acasa intr-o zi,
Dar nu mai e acasa nicaieri pentru tine,
Te simti strain acum oriunde ai fi...
Atata doar, in rest ti-e foarte bine.