Lăsați-mă, sunt obosită.
Destul parfum de flori uscate,
Destulă viață rispită
În ceasuri pururi zbuciumate.
Simt cum o pulbere fatală
Coboară peste biata minte,
Se stinge nota ideală
Din gama tristelor cuvinte.
Se stinge vis, se stinge dor,
Lasati-mă, puțin imi pasă
De mai exist sau am să mor.
Destul cerut-am de la viață
Lumina zilelor senine,
Destul cerut-am bucuria
Ce niciodată nu mai vine.
Lăsați-mă, sunt obosită.
De-acum pornesc cu inima-mpietrită..
De nu m-aș prăbuși pe drum.