Deasupra călimării,
Aplecăndu-mi capul,
Þâșnește-afar' o mână,
Cu gheare ca de sfinx,din obsidiană,
Care de fruntea-mi se-ncleșteaza
Adânc,până la oase;
Dar sângele nu curge,
Iar eu nu simt
Decât cum sensurile
Haosului de cerneala
Se-nfiripă:
În mii șuvițe,răsucite vene,
Pătrund în mintea mea.