exista jocuri, scrise-n anotimpuri lente,
cand frunzelor nu le mai ajungeau culoarea
cand marea se revarsa in indoiala,
din vertebrele secundei asteptand surparea.


te intrebi, Iubirea? acum e imposibil
sa ne mai scufundam in nopti saline
cand totul zace si nu se mai intorc,
doar veri plumburii, murind azi pentru tine.


impotrivirea mea, acuz dureri necunoscute
la inceput doar o petala, o frunza, apoi un tot,
prin catacombe toxice alaturandu-mi boala
surpandu-te in mine, in vene ca antidot.


dar nu mai esti acolo la rasaritul apei
ci te-ai uitat aievea la margine de cerc,
lasand sa caut gol, silabe monocrome
pe fondurile slute din ochiul meu inert.


fa inceputuri noi, despartirii de iubit,
el nu a fost acolo, el nu va fi aici,
a ras stupid in focul ultimei sclipiri
cersindu-si fericirea prin fericiri mai mici.