nepreocupat de imagine
m-am ingaduit unei ingropari.
M-am trezit captiv
intr-un labirint ilogic
de imagini transante.
Ratacirea mea,
smulgea zambete cerberilor
asezati de-a dreapta si
de-a stanga drumului
catre Dumnezeul meu criptic.
Drumul mi-era clar, desi,
pasii-mi erau incetosati
de intrebarile eterne
care-mi chinuiau ramasita
de ego. Alergam soptit,
de parca ma temeam sa
nu trezesc cu zgomotul
respiratiei mele adevarul.
Popasuri visate, cu apa
proaspata din fantani
ale vietii (nu voi sti niciodata)
si cu oferte ametitoare
de bucate spirituale,
isi vor fi ocupat locul,
ordonat, in istoria
drumului meu in
nesinguratate.
Uitat. Voi fi purces
a da sens intrebarilor
mele despre viata, despre neviata.
Afara alb. Inlauntru negru.
Si frig peste tot
in noaptea propusa sa-mi fie
ramas bun de la iubirile
mele, perene.
O mama. Un fiu.
o neintinare.
O opera nescrisa.
Ratacit si totusi
pe drumul meu... Eu
un paradox muribund.