daca ploaia s-ar fi oprit pentru o singura clipa,
as fi privit, poate,
inapoi...
si as fi vazut sufletu-i insangerat,
sfasiat de coltii regretelor,
transfigurat de ghiarele proprie-i imposibilitati de iertare..
... dar orgoliul durerii mele a fost mai puternic.
mai puternic decat iubirea,
mai puternic decat acel glas interior care imi striga
intoarce-ti privirea..
pentru ultima oara, priveste-i durerea..
priveste-ti durerea!!!

daca as fi privit inapoi!!!
...poate,
vazandu-i chipul palid,
de inger alunecat din rai
si demon respins de malefic...
vazandu-i ochii,
reci si goi, impersonali..
vazandu-i trupul ingenunchiat in fata dreptatii,
incovoiat sub aripa neagra a ultimei rugi
...l-as fi iertat

...si as fi fost din nou fericita...

acum,
l-am iertat.
imi mai ramane doar
sa ma iert pe mine...
dincolo de viata,
sa imi caut izbavirea in moarte.