Rugaciune


Din adancul unei vieti te priveste prin fereastra deschisa
E totul si nimic
E un altar cu frunze ruginii si raze impotmolite de soare pe trupul tau
E pentru a te gasi
E pentru a veni la tine
Ea plecata in apusuri colosale si rosii
Tu privind la fereastra ta
Pielea ti-e rece
Si are broboane reci de apa
Palmele ei sunt fierbinti si lipite de o alta fereastra
La celalat capat al lumii
Te cauta in nopate si in stropii ravasiti
Ce cad din bolta inchisa visarii.
Poti sa vii? Macar prin mangaierile din vise
Macar prin vajaitul trenurilor ce demareaza din gari?
Te simte mereu, fara cuvinte sau prin cuvinte simple
In care sunt inchise mii de fraze, toate rostind
Acelasi inceput tremurator.
Stie deja cum e sa palpezi imposibilul
Iar tu stii deja despre ea...
Cum e cand saruti aerul fierbinte al noptii
In raceala iernii-
Altarele de marmura se crapa
Mangaierile voastre se atrag ca magneti gigantici;
intre cer si pamant
intre soare si ape
intre sclipire si mat
E doar o rugaciune…a voastra
De a putea iubi IN PACAT