Am lăsat deschis fermoarul țestei mele
Și nemernicul s-a strecurat înăuntru.
A înțeles fiecare fir de gand
A imprăștiat ideile rebele
E stăpân absolut.

Și-a făcut statuie între sânii mei de piatră
Dictator cu blană, m-a subjugat cu vocea-i de felină
De vreun an îi sunt menajeră
Și trudesc la templu' nevoilor sale.

Am să evadez tiptil în lună nouă
Eu, cu ceva gânduri și un suflet
Le-am ascuns în stomacul meu sudic
Și dospesc acolo de o iarnă

Am să detronez monstru din mine
Cu un spasm de durere și viață
Am să strig să m-audă vecinii
Am învins, am născut o băiată!



********************************
Stau de vreo ora in fata monitorului si ma chinui sa dau o forma artistica unei idei care m-a lovit si pentru care m-am ridicat din pat mai repede decat de obicei.
Din pacate talentul nu este de partea mea si ceea ce a iesit nu mi se pare prea reusit. M-ar ajuta mult daca as primi niste sfaturi, niste comentarii substantiale. Vreau sa invat.
Multumesc.