Agățat pe gard
Ciupesc o cioară de antebraț.
Se scutură enervată
Si mă scuipă fix pe adidași.

"Ce vrei bă", strigă la mine
Ridicându-și poalele
"Nu vezi că răsfoiam
Prin albumul de familie?"

"Am să te reclam la instalator",
Continuă ea pe ton marcat
"Că deranjezi lumea, bei din flotor
Și miroși tare a viorele."

Eu, speriat de cioara vorbitoare,
Făcui un salt în sus aterizând în jos
Mă uitai la dreapta văzând în stânga,
Observând o doamnă care mergea venind.

"Doamnă,- spusei - nu vă supărați
Dar unde vă grăbiți așa de tare
Încât v-ați luat mănușile-n picioare
Și sunteți imbrăcată în rabați?"

"O, sole mio, începu ea povestirea
Am plecat de undeva și voi ajunge altundeva!
Astfel încât să-mi merit premiul Nobel
Pe care îl voi câștiga luna trecută!"

Am înțeles ce-a spus și am apreciat
Hotărârea unora și nu a altora
De a face lucruri frumoase
Cu mijloace de ne-nțeles.