Pe malul Libertatii,
prin nisipul amortit,
drumetul prin furtuna
vrea sa se tarasca din sirul de nopti,
incercand sa treaca dincolo
de stralucitoarele porti.

Calatoreste,
visand la nemuritoare panze
impinse de vantul
ce alaturi de el paseste;
trece prin paduri de priviri ciudate,
traverseaza raul
singuratatii,
vorbeste
cu marea ce tremura
la auzul vocii lui meschine,
arunca piatra vointei in haul disperarii,
inghite fructul vietii si
trece de partea visarii;
devine amantul Lunii
ce-i guverna
escapadele divine,
porunceste sufletelor
inchise in fortareata de gheata
sa se trezeasca la viata,
omorand limitele stapane.

Lumina
i se arata
si prea-obositul calator
ii accepta alinarea,
pasind inainte,
spre capatul drumului,
capatul vietii,
spre sfarsit.