CHELTUIELI DE SUFLET


n-a mai rămas nimic, s-a cheltuit mult cer
pentru șantierul iernii, și vine-o primăvară
cu flori încremenite în lut de călimară
și inimi zăvorâte în clopote de fier –

de-atâta libertate, semințele nu cresc –
și nenăscuți, copiii se joacă printre îngeri,
de dorul lor, iubito, mi-e teamă de-ți cerșesc
răbdarea-n care astăzi, ca mâine ai să sângeri –

si urcă-ncet în ceruri sămânța de îngheț
și visele sunt peșteri cu lacuri peste care
lumina de-o să țipe, nimic nu ne mai doare,
nici ei, nici primăvara cu colții de mistreț…

de-aceea-ți cânt în șoaptă aceleași vechi colinde
și-ncerc cu amintirea zăpezilor de ieri
să calculez – din suflet, ce ne-a rămas a vinde
la liber, pentru prețul acestei primăveri ?