asa...
lasa-ma sa dorm putin la pieptul tau...
sa uit ca totul e nedrept
sa uit ca muntii drepti
sunt acum de nori incununati...
sa uit ca pe Furnica
a-n florit rodothendronul...
ca florile de colt
si-au lasat de mult samanta...
sa uit ca pescarusii
nu traiesc in munti...
sa uit c-am plans degeaba...
sa uit ca soarele rasare la est
si apune cateodata la vest..
sa uit dorul ce ma leaga
de munte, de cristal, de stanca...
sa uit ca ce am scris
n-are nici ritm, nici rima, nici masura...
sa uit ca azi
cadavrele de plumb danseaza...
ca muzica s-a oprit demult
dar eu tot Nebunul de alb ascult...
sa uit Batranul refugiu
sa-mi cladesc singura azi un refugiu...
pe muntele meu, un refugiu...
o racla de clestar...
unde as putea urca acum?
unde e locul meu acum?
unde sa rad? unde sa plang?
si de ce?
da-mi zambetul pe buzele-mi reci...
da-mi un surasul formal printre lacrimi seci...
lasa-ma acum sa delirez...
sa strig, sa cant, sa rad, sa plang...
si acum trezeste-ma zambind...