E primăvară, nenăscuto, totu-i proaspăt, acoperă-mă dulce cu speranța,
Și-n ale tale brațe-vise, să mă cufund, parfumul să-ți visez.
Să te sărut în vis, ce bucurie, să mă trezesc în vis, ce feerie,
Și chipul tău, petală, mă mîngîie, iar părul tău, zefir, mă răcorește.

E primăvară, fermecato, vin’ cu mine, acolo unde soarele răsare
Și depărtarea încă nu-i departe, iar tot ce ni-i aproape nu se vede.
Acolo un’ se naște alizeul, iar nași îi sunt copacii plini de floare,
Ce-l poartă pe-e lor brațe - grele ramuri - și-l scaldă-n roua lunii visătoare.

E primăvară, minunato, fii ferice, iarăși umbla-vom singuri mînă-n mînă,
Pe-alei de parcuri și pe străzi de-orase, în sunet-cîntec și parfum de floare.

Ploiești - 2003