eu îl aștept pe tzone
răsfoiesc cărțile înșirate pe tarabă
și mă apucă un fel de ciudă


ce știu mucoșii ăștia despre cum
învățam eu la școală din opera poetului-academician andrei lupan
“fete mari aduc frunzari
iar moșneagul duce steagul”
citeam într-un manual de clasa a șasea
și mă gândeam atunci
uite dacă ne-au eliberat rușii așa târziu
ce naivă e
poezia contemporană moldovenească
și eu aș putea scrie așa
chiar mai bine decât
academicianul lupan erou al muncii socialiste laureat al nu mai țin minte câtor premii


se tot apropie dan sociu
n-a venit tzone cu fratele păduche?
nu - îi răspund
continuând să-mi toc nervii
să fac din ei chiftele
și să-i arunc
sub masă
semifabricate pentru eventualele
deliruri poetice

toate magazinele din satul meu aveau nume rusești
dar sătenii le ziceau cum vroiau ei
la frăsâna, la artina, la fineta și la vasâle
numai magazinul de cărți se chema oficial luminița
de pe pragul lui
urmăream camionul
ce ducea oamenii la muncă la cariera de piatră și granit din cosăuți
pe caroserie avea scris cu litere rusești de jumătate de metru
LIUDI
da noi copiii nu înțelegeam nimic
încurcam cu liubovi
și râdeam ca proștii
de mașina aia
credeam că e ceva legat de dragoste și că oamenii
se pupă non-stop
până ajung la carieră

într-un sfârșit apare tzone
fără păduche
trist
și ras în cap