din pământ afânat de rumoarea unui cântec





tânjesc să ating cu porțelanul călcâiului
pământul afânat de rumoarea unui cântec pentru pian
și să joc șotronul percutând la infinit alveola unui mi bemol
ca un nerv în cochilia dintelui cariat



îmi place să-mi pipăie nervurile brațelor
privirea mirilor zburători ai lui Chagall,
acei flamboyanți roboți erotici polenizatori pe care
mi-i culcă vântul în jurul gâtului în anotimpul albastru



îmi place să simt globulele orange ale sunetului de tubă
cum îmi diluează sângele din vârful falangelor,
ducând mai departe muzica precum un râu ce-și poartă
în amonte icrele de nisetru către inima fecundabilă a izvorului,



eu sunt doar o particulă a estetosferei și port în mine forța gravitațională
a artei ca pe un ovar ce așteaptă în fiecare clipă
un alt principiu generator al foamei de stimuli





în "Primul Kaddish"-2002-Editura Dacia- Cluj