frânturi ajungeau la mine cioburi
rămâneai zâmbind nemișcată până fugeau toți norii
de multe ori îmi trimiteai mesaje încifrate
de trei ori literă ascunsă între coaste
scântei în colțuri de lacrimi

la limita dintre întuneric și timp
trec veșniciile îmbujorate printre ape
râuri râuri de căldură strălucitoare

m-ai îmbrățișat
ghearele ți-au rămas încleștate
și nu erai răpitoare
și nu eram pradă
noi nu eram
rămăseseră doar
dârele fluorescente
de praf

și-ai răsărit
aducându-mi zorile

oare pe tine
te cânt?