Ce dulci sunt lacrimile ce le verși
Și ce amar ți-e gândul!
Cu ce privire acră ne privești!
Ce aspru ți-e cuvântul!
În tine arde-atât de pur trecutul,
Și-l plângi cu lacrimi reci,
Că ți-a furat din ochi albastrul
De flori de lilieci.
Acum te doare atât de tare viața
Și-ți lasă răni adânci.
Gândul îți stinge negru dimineața
Și-o poartă printre stânci.
Până și vântul are o idilă.
Þie ți-e dor de noapte,
Din vremea când erai doar o copilă
Cu gânduri colorate.
Când vine întunericul
Tu încă speri să pleci
Să-ți regăsești albastrul
Din flori de lilieci.