am învățat să înot fără mâini
aș fi colecționat săli de așteptare
culese cu dinții și răsturnate
una peste alta într-o cutie de pantofi
–nu rămân prea multe lucruri din tine,
orice s-ar spune,
când ești preț de un veac șoferul unui Rolls-Royce.

aș fi luptat, prieteni, cu orașul acesta,
i-aș fi spintecat piețele
ca la o operație de hernie,
el mi-ar fi dăruit plămâni noi
am fi petrecut poate împreună
într-o amețitoare, amețitoare fraternitate...

am învățat să înot fără mâini
sunt lungi ape subterane între mine
și cântecul necunoscut
în care cred uneori

aștept, aștept cum aș cere o viață nouă
mă zidesc singur lângă o mașină cu zei
ipotetica zi a pornirii la drum
va lăsa în urmă fâșii de carne,
fâșii împotriva uitării
scrisori calde celor temători și înfometați de ei înșiși
celor cu care voi înota împreună.