ne-am intalnit din intamplare pe culoar,
ne-am salutat formal, aproape viscolind cuvantul
si am trecut unul pe langa celalalt in graba
de parca s-ar fi prapadit pamantul.

ciudat ... ba nu, contra fiintei
a fost sa trec fara sa-ti spun mai mult
decat un simplu "buna seara" si-apoi sa tac,
sa trec fara s-ascult.

dupa ce-a fost, numai tacere
va fi de-acum cand ai sa treci
prin fata mea, mergand pe strada
pe ale timpului poteci?

probabil ... si probabil e mai bine,
decat sa stam sa povestim
cum stelele nu mai sunt stele
de cand uitat-am sa iubim.

nu mai sunt eu, acela ce-l stiai,
cum nu mai esti nici tu asa cum te stiam odata ...
la tine oare ma gandesc, sau numai visul
isi cere dreptul? ... visul meu de fata.

am inceput sa simt din nou fiorii
dar gandul meu e-n alte parti acuma dus,
"noi" am trecut, cum toate trec
cum totul piere in apus.

si totusi, daca doar o clipa,
vei sta s-asculti cum cerul plange-n lacrimi grele,
vei regasi in soaptele de tunet
tam-tam-ul gandurilor mele.