agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-27 | [This text should be read in romana] | Submited by x
Am avut un copil si-o nevasta
Acum o suta, o mie de ani. Auziti paianjeni ? Auziti sobolani ? Am avut un copil si-o nevasta. Când a fost fericirea aceea cu chipuri pamantesti diafane ? Innecuri, sfarsituri de lumi, uragane, mi-au smuls din viata odrasla, femeia. Au trecut o suta cinci sute de ani, s-au rupt muntii si-au crescut bozii. Rareori ca dinamita fac explozii, amintirile ascunse prin bolovani. Si în tacerea lor scurt detunata un chip îmi zambeste si coase. Din pat , doua maini mici, somnoroase, intinse, parca mă fulgera : " - Tata !" Aicea nu-mi spune nimeni pe nume, Trec sutele de ani la-ntamplare. Aicea sunt : mă~ a~la, un oarecare, apoi cad iarasi în bezne postume. Dar ce-i ? S-a rupt cerul ? E mort Dumnezeu ? Si suntem numai trei din toate ? Viata-i de scrum si am rămas în cetate doar noi : vesnicia, celula si eu !... De-as zari macar o frantura de stea ! Ce fiara-i vesnicia, ce fiara ! I-as cere să-mi dea un capat de sfoara si de milenii să mă spanzur cu ea.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy