Drumuri lăsate de lacrimi. Pustie.
Soartă lăsată, izbită de vânt.
Poarta tăcerii, ce iarași mă știe….
Doare căușul altui cuvânt.


Unde te afli de nu ești cu mine,
Unde te poartă albastrul cel crud?
Nu te sărut, ești un abur, știu bine!
Nici nu mai plâng, parcă-mi vine sa râd.

Trag dupa mine trei uși dintr-o dată,
Trag dupa mine iubiri fără rând…
Viața mea albă și imaculată,
Pusă deoparte, iți spun „pe curând…”

Mângâie-mi rana ce-i tot sângerie,
Mângâie-mi fruntea umbrită de gând
Mângâie-mi șoapta ce iarași mă știe,
Mângâie-mi viața, așa, peste rând…