Pașii mei prin zăpadă seamănă iarba
Pașii mei prin iarbă seamănă zăpada
Luna mi-a dat odată taifunul serenadei
Muntele fără ceas a orbit dar am aflat că
Oglinzile sunt calendare cu zile puține

Soarele ne încălzește privirea supărată
Pe eternele sale raze înfloresc trandafirii
Rugăciunea îți cere să-ți împarți fericirea
Și să pui pe stropii de rouă bucuria iubirii
Dacă vrei simfonia zâmbetului universal

Vorba răvășită pe cer va spune doar nu
Însă cascadele vii lovesc clapele de pian
Și compun simfonia sufletelor poleite
Þinute în labirinturi cu acord de romanță
Pe refrenele omului bun pentru om bun

Iubita mea îți dau înapoi zarul care te-a ales
Cuvintele mele sunt rimele surâsului tău
Care îmi mângâie mereu tristețea aparentă
Împrăștiată prin doinele acordului de nai
Pentru eternitate pe poarta sărutului tău.