Norul s-a deschis precum o găoace
Și m-a atins pe umăr cu o boare de apă
respir, respir, cuvintele sunt lanțuri de picături ce se usucă
odată cu focul Ioanei din schit

Ard lemne și statui pe cremenele de gheață,
se mișcă solul din cap și din stomac,
bruiază calea cu atonuri

Te-am păcălit și nu te mai grăbi
ia literă cu literă - golește ștreangul de-atâtea capete
surâzânde..