vorbim despre tot ceea ce se știe

suntem atenți la imperceptibilele mișcări ale ochiului
și apoi privim în depărtare, uitînd,
dragostea distruge acele fine recipiente
în care ne ținem memoria
și nu plecăm din sentimentul ăsta
pînă cînd trupurile nu încep să strălucească
precum apa mării la apus și la răsărit,
iar atunci cînd plecăm din el,
mergem doar să dormim,

în orice caz, doar tăcînd
vom reuși să ne cunoaștem, știai asta?
doar astăzi, doar acum,
o dată cu respirația, în jurul axei noastre,
mărindu-ne gravitația, chemînd minunile în preajma celor două atmosfere,
pînă cînd nu mai există yin și yang,
ci o singură culoare, un singur principiu cald,
precum în cafeaua cu lapte...