EU singur

Stau singur în odae și privesc,
În infinitul gîndurilor mele...
Stau singur în odae și vorbesc,
Cît de frumos a fost să zbor... la stele,

Eu am simțit ceva ce n-am avut de mult,
Știi! Parcă de odată m-am făcut ușor
Și nu știu ce și cum a fost
Dar am simțit încet, încet că zbor.

În piept în cap și în privirea mea
Era ceva ce nu era așa!... cum a mai fost
Și știu... că nui dintîi asta cu mine,
Da! Sa mai întîmplat și o țin minte bine.

Dar parcă nu era așa,
Și-acum îmi pare doar un vis.
Dispari încet din veața mea,
Eram doar noi în paradis.

Sa terminat!... eu nu mai sînt așa cum am mai fost,
Eu m-am schimbat, tu ești altfel,
S-au poate m-am făcut mai prost
Dar tu ai rămas la fel! ca-n prima zi.

Zburam!... acum eu cad,
De parcă sînt de mii de ori mai greu,
Și știu că ăsta e destinul meu
Sa zbor... acum în jos
De ele mă îndepărtez, de stele.
Stau singur în odae... eu
Și infinitul gîndurilor mele!
ăîâșțÎȘÞ