Vant curb cu raze ce dor
bate linistea atunci cand liniile
inimii se frang intre lacrimi departe,
putin mai sus timpul se-ncovoaie
de lipsa ta, cu masura ultimului vers
nascut intre buzele noastre cuminti,
iti trec fiori prin piept, asa cum simti
ca primaverile gandurilor mele iar te vor
gradina plina de dorinte si amor,
cad literele cerului intre noi
cu gust de ceara arzand, ultima rima
ne gaseste-mbratisati lumina si goi
de cuvintele ce cresc peste inima,
Nu-i asa ca cel ce tace e doar umbra
deasupra unghiurilor repezi ce cresc patima
ca o ruga fierbinte ce naste dimineata
in aripi taiate de vis ?
nu-i asa ca fiorul sau e nufarul ce ne zboara
iluziile dincolo de albul acela final
si-aici e frunza ce cade in adieri
de vanturi curbe, cu raze ce dor,
nu-i asa ca sperantele nu mor
ci invie ingeri, undeva intre inima noastra
si glasul ce tace, departe, departe, departe,
aproape de liniste, aproape iubire ?