În cinstea mea, în cinstea ta,
în ciuda sentimentelor ce le-am simțit cândva
beau sticla ta de vin, cea parfumată,
pe care o păstrai pentru o altă dată.
Ce așteptai? Să te îmbrățișez
și să-ți șoptesc “de când te așteptam”?...
În moartea iernii iată, hibernez,
iar ție ți se pare că zâmbesc.
Și totul e atât de mut ca și cum se cuvine
să fim doi îngeri ce păcătuiesc...
Dar sângele ce mi se zbate-n vine
este otravă... Și totuși te iubesc
iar vinul ce-l doreai să ne împace
se zbenguie-ntr-un trist dezmăț,
slăbita inimă începe să îmi joace
și doare-atât de tare încat ar trebui să-nvăț.
Să-nvăț din suferința-mi, care
mă zguduie de câte ori vrei tu....
Ar trebui să mă ridic ‘n două picioare
și să-ți arăt că știu și să spun nu.
Dar vinul tău alunecă amăgitor
și vocea-mi tristă e ca un ecou în depărtare...
Ești lângă mine, dar nepăsător,
iar ochii tăi sunt morți, ca două chihlimbare.
Și-aș vrea să îmi aduc aminte
de timpul când eram amanți,
dar inima-mi nu mai poate cuprinde
vremea când mă vindeam pentru doi sfanți.
Și mă vindeam doar ție, tăinuind
ce-n trup și suflet eu simțeam;
visam cu ochi deschiși la noi, sperând
să se adeverească ceea ce gândeam.
Și m-ai rănit apoi, dar n-a contat....
Iubeam în continuare, și speram
la clipa-n care tu vei fi al meu cu-adevărat
și va fi-ndeplinit tot ce noi am visat.
Dar care “noi”? îmi strigă vinul tau....
Tu n-ai vazut că suntem doi
atât de diferiți de visul tău
că niciodată noi nu vom fi “noi”?
E doar o dragoste ce trece
și vine iar ca să mă hărțuiască
și jumătatea-mi caut eu în lumea rece...
Spre tine vin, sperând că o să dăinuiască.
Ce mi-ai făcut? Dar vinul tău?
E doar o dulce amăgire-n lumea rea
și am uitat chiar și de propriu-mi rău
iubind, simțind doar lângă tine dragostea.
Și te-am iertat mereu, de fiecare dată
spunându-mi că iubirea e pe primul loc,
iar dragostea ce o aveam era înflăcărată...
Era, simplu, cenușa altui foc.
Și-am renăscut de-a lungul anilor, din nou,
pentru a te iubi, și pentru fericirea ta,
dar vinu-i vechi, și tu te simți ca nou
și stau din nou ascunsă-n umbra ta.
Nu știi ce vrei. Mă vrei pe mine,dar și pe noi toți.
Ne ții ascunși unul de altu-n mintea ta
și cred că vrei ca să ne vinzi pe ieftini zloți
când crezi că-n asta-i fericirea ta.
Dar eu? Eu lânga tine-am tot ce-odat’ visam
și-mi amintesc mereu cât mă iubeai,
când tot ce-aveam de preț iți dăruiam
iar tu, un colț de rai feeric atingeai.
Ce s-a schimbat? Vinu-i la fel de tare...
Acum ești lângă mine dar nu te găsesc.
Vara ce-a fost în inima mea moare...
Inconștientă, sper să te găsesc.
Cu ce-am greșit cât am fost lângă tine?
Nu știu… Acum mă străduiesc
să aflu. Tu ce-ai găsit în mine?
Un suflet cald, pe-al tău să-l liniștesc?
Și-acum, în cinstea ta închin paharul
ce singură-l golesc, spre răsărit,
imaginându-mi c-ai să-mi ștergi amarul
ce l-ai lăsat plecând, neșovăind.
Și vinul tău este ca dragostea:
acum e dulce-acum este pelin,
pe bolta cerului iar a căzut o stea;
și eu aștept, și tu aștepți ca iar să vin...