Pusa pe covor de viata,
sa nu ai hazardul flama,
din zorii de dimineata,
sade lacrima de mama.

Ochii inrourati alearga
cu tresaririle de teama,
rasuna peste marea larga
ecoul lacrimii de mama.

Atinge tandru,faptele zidite
ascunse-n uriasa drama
si stinge vapaile obidite,
rugaciunea lacrimii de mama.

Iar cand esti invelit cu drag,
pe fluviul de ani domolit
si demn porti un sfant sirag
de ganduri,cu vise impletit,
faurit de a iubirii doamna,
pe care acum o ai in seama;
in zilele-nserate-n toamna
pastreaza lacrima de mama.