da, încă viu
în spatele privirii fixe
pierdut în viscolul viselor mele
intoxicat cu tăceri
îndrăgostit de tristețe
da, încă viu
închis în spatele acestui veșnic
zâmbet castrat de întrebări
îngropat în carnea inertă
rătăcit pe scarile care demult
nu mai urcă, nu mai coboară
da, încă viu
sapând fântâni în deșert
prins în lanțuti verbale absurde
așteptând mereu un
deja-vu final
da, încă viu…