Mai știi strada-n care odată
Ne plimbam printre străini ?
El ținea de mâini o fată
Ea-l ținea mai strâns de mâini .

Să-ți amintești acum aș vrea
Povestea cea nepovestită
Cu eu un el și tu o ea
Și-o stradă udă și dosită.

Printre stropi plini de tăcere
Seara ne-acompaniază
Amândoi ca o părere
Ne-ntâlnim, dar ce contează?

Tu știai, ce eu știam
Sărutând strop după strop
Și-ai dorit ce eu doream
O, ce vreme, ce potop!

Și când ploaia s-a decis
Să se-oprească, tu și eu
Ne-am trezit atunci din vis
Și visăm de-atunci mereu.

Tot la strada-n care odată
Strânși, ținându-se de mâini
Doi străini, băiat și fată
Au rămas la fel, străini.