lumina aleargă în pielea goală
puntea străjuită de sălcii piaptănă undele râului
la vale curge doar liniștea

amurg
doi îngeri odihnindu-se de pe ruina unui surâs
culori adormite
dincolo de zare

*

noapte fără somn
cocori ruginiți de atâta drum
caută valea.
aud.
fum dulce-amărui de frunze uscate

*

de dimineață, miros de iarbă
un suflet liniștit mestecă rar
ultimele prune uscate

*

foșnete în grădini
un duh blând răsuflă din pământ
prin mușuroaie umede de cârtiță

*

spre mine întors
un brotac de jad, neclintit
amintiri
nu mai știu cum am scăpat
din lumea umbrelor