Prin noaptea asta albă


Prin noaptea asta albă ca un praf
politicienii umblă în haite negre
și prelungi.


eu am să mai trec înalt printre voi
cu pomeții plini de sclipici poetic.


femei singure coboară pe străzi înspre margini
și vor fericire. fără să știe de ce.


văd lumea arzând și poezia pieptănându-se trist.
au îmbătrânit arborii orașului
printre lucrurile noi, strălucitoare.
rădăcinile au ieșit afară din asfaltul
care a crescut până dincolo
de genunchii zidăriilor.
casele vechi și oamenii vechi
au devenit mai mici.


orașul s-a turtit.
arta a devenit forma de protest a handicapaților,
alteori noua artă turtește orașul.


să reziști, să înțelegi, să nu faci nimic –
acestea sunt marile gesturi din lumea bătută în cap
de timp, de curente și de ăștia toți
care umblă prin praf.