timpul se-nchide în urma noastră
făcând reverențe orașului
lipsit de întrebări
accelerasem într-un tren fără protector
fără direcție ni s-a spus prea târziu dezbrăcăm iluzii
în rătăciri labirintice
improvizând sensuri alergici la răspunsuri mate
am deșirat
pe marginile vidului împletit de la tine spre mine
orice taină de doi
nimic și totul totul și nimic
a mai rămas dumnezeul nostru
suspin de înger din patru vocale cu două consoane a i a n r i

amorțim pe rând perechi de ochi
ridicând grade celsius
oriunde
nu
în noi
zilele vin înclinate fără capăt
cântări prelungi de soartă hilar de amară
trezesc liane căzute în apa zilei prin care au urcat

era sâmbătă
atunci
asta am uitat