îmi dăruiau un pat pentru coșmarele nocturne
atât de mic încât îmi duceam copilăria de mână
spre cel cu fereastra sfâșiată în penumbra
unei căsuțe liliputane
îi priveam cu ochii rotunzi
apele grăbeau către sud
incendiate de amurguri
unii mergeau în patru labe
pe sub fustele realității
vechiul refugiu al celor asediați
fără nume se întâlneau nopți după nopți
cu buzele pline de singurătate
în ritualuri de conciliere
până se năștea intermediarul
le priveam mâinile
prin straturi de ulei parfumat
cândva nu se simțeau datoare să asculte
benign pictate în amar și sărat
dincolo de ei fiecare ușă era altfel
filtram aerul înghețat cu plăcuțe albastre
și tălpile goale abia pășind alunecoase desene
femeile plecau în oglinzi de cristal moale
bărbații reflectau spațiul
desfăcut la piept cât să se vadă un ghioc
și herghelia de cai înfășurată
în genele lungi ale ochilor ei
altfel încrucișate