marea cădere mi se dezvăluie
șarpe cu ochii lucind
pe fundul gropii comune
în care mi-am îngropat laolaltă
bucuriile și tristețea
vieții de dincolo de vers

cum ai făcut Doamne viorile
pe cine ai vrut să oprești
de ai creat labirintul
răsucind la nesfârșit
muchiile înalte ale pietrelor
de cine Þi-a fost dor
când ai domesticit izvoarele în fântâni

prietenii mei aprind focuri
înnoind lumea dintr-o nevoie neînțeleasă de a trăi
fac dragoste în paturi suprapuse
învelindu-și femeile cu flori
ca într-un miez de cântec
mă urmărește un lup ca o umbră
îmi mușcă urmele în ziua soarelui
să-mi rătăcească îngerii calea
spre un betyl negru