Suflete vii prizoniere în patimi ,
Colore câmpii scăldate în lacrimi
Durere temută, de neînvins ,
Păcate-mpietrite-n coroană de sfinx.
Șoaptele sacre-s, ca antice datini.

Suspine-ncărcate cu taine de zbor
Dezleagă-n descântec și farmec și dor
Aud heruvimii prin preajmă plângând,
Și piatra din sânul tău cald sângerând.
Și simt pentr-o clipă că mor.

Amestecă zarea un tropot de cai
C-un liniștitor și vechi cântec de nai,
Roiuri de fluturi îmi zboară-n stomac
O stea de pe boltă se-nneacă în lac
Noi doi...avem colțul nostru de rai.