strivesc bolovanii tristeții în mii de ferestre
prin fiecare poți vedea deopotrivă timpul
de ieri și cel de mâine
eu sunt trecutul și chiar dacă de alcătuiesc
cât un fir de nisip
în numele lui iți cer socoteală
dacă nu mă iubești uită-mă
dacă poți uită-mă
uită noaptea de noiembrie când am adăugat
la jurămintele noastre o mie de ani
uită dacă poți acea noapte
în fiecare zi o porți ca pe o camașa
mai sfântă decât turnul bisericii
uită sărutul ce-a lăsat în carnea ta
urme de anvelope