Miere subțire curge peste dealuri —
O rază de soare amuțită în piatră
Și mângâie dulce fânețe și ramuri.
Stânca golașă străpunge privirea
Unui nor pufos scăldat în cerul pur
Și dorul de-azur înlănțuie ochiul.
Miroase a ceară, a must ș-a gutui,
Iar roșu își varsă în mii de nuanțe
Sărutul de moarte pe frunzele șui.
Și verdele prinde al ocrului gust,
Ascunde sub galben rușinea uitării
În mersu-i tomnatic mereu spre apus.
E rece și timpul și ziua și ceața,
Pe mine se-ntinde în somn dimineața
Și vremea se-aprinde-a aducere-aminte.