Zarile de farmec pline,
Stralucesc in luminis;
Zboara mierlele-n tufis
Si din codri noaptea vine
Pe furis.

Care cu poveri de munca
Vin incet si scartaind;
Turmele s-aud mugind,
Si flacaii vin pe lunca
Haulind.

Cu cofita pe-ndelete,
Vin neveste de la rau;
Si cu poala prinsa-n brau
Vin cantand in stoluri fete
De la grau.

De la garla-n palcuri dese
Zgomotosi copiii vin;
Satul e de vuiet plin;
Fumul alb alene iese
Din camin.

Dar din ce in ce s-alina
Toate zgomotele-n sat,
Muncitorii s-au culcat.
Linistea-i acum deplina
Si-a-nnoptat.

Focul e-nvelit pe vatra,
Iar opaitele-au murit,
Si prin satul adormit
Doar vrun cane-n somn mai latra
Ragusit.

Iat-o! Plina, dinspre munte,
Iese luna din bradet
Si se nalta, -ncet-ncet,
Ganditoare ca o frunte
De poet.

Ca un glas domol de clopot
Suna codrii mari de brad;
Ritmic valurile cad,
Cum se zbate-n dulce ropot
Apa-n vad.

Dintr-un timp si vantul tace;
Satul doarme ca-n mormant-
Totu-i plin de duhul sfant:
Liniste-n vazduh si pace
Pe pamant.

Numai dorul mai colinda,
Dorul tanar si pribeag,
Tainic se-ntalneste-n prag,
Dor cu dor sa se cuprinda,
Drag cu drag.