Trasnet din cer senin!
Este un fenomen cam ciudat.
Asa suntem afectati de venin,
Al sarpelui ce se cheama pacat.

In tesatura timpului, gem victimele sale.
Soapta vremii icneste de-a mortii "poloare"
Genii si regii, cersetori, au apus in duhoare.
In praf si pulbere s-au scrus, a vietii lor splendoare.

Pare a fi totul o stranie desertaciune,
Cand ne nastem cu germenul mortii pe bune.
Ne zvarcolim, ne zbatem aiurea, cantam din strune.
O gluma mai proasta fara noima, nici ca se poate
Ca nebunii ne miscam, lovind din picioare si coate.

Ne falim fara rost ca suntem de fapt ce nu suntem,
Croncanim ca nu ne ajunge locul, spatiul si timpul,
Nechezam precum caii naravosi in razboi, dam din pinteni
Calcam in picioare tot ce e omenesc si demn.

In final:obositi, risipiti, deformati, fara rost de intrebam: De unde si cine suntem?