Roata morții se învârtește țac, țac, bum,
Fiii tăi îi mătrășește țac, țac, bum;
Cutezanța, frumoasă sabie cu două tăișuri căci încă n-am învățat să fabricăm mâner,
Prea ocupați cu același infern,
Hai să ne votăm între noi, poate ieșim președinte - un deget handicapat, cine poate să ne-o ia înainte ?
Și se făcea că eram neajutorați și nu ne-au mai plăcut găurile, așa că ne-am construit cutii și peștii se minunau de coloana vertebrală și scoarța de copaci deodată a devenit inferioară scoarței cerebrale
Și se făcea că era frig și foame și dă-ne Doamne arme, iat-o pe cea albă cu nuanțe cenușii și iată că s-a inventat plictiseala, desprinde-te din amorțeală cu câteva mii de dinți
Și se făcea că exista valoare sentimentală și iată, a devenit dobândă și flămândă după sânge și iată cum se adună în camere strălucitoare, parfum și poleială și mare găteală, ceremonios își face nod la cravată nimicul ca să se spânzure și el
Si se făcea ploaie de arsenale în locul celei naturale, iar statui prevenitoare și îndelung ocrotitoare luau măsuri cu furculița din piei de animale, orișicare, numai diferite
Și se făcea că ne păsa cu lacrime înăbușite în produse diferite, ni se ducea machiajul, noroc că e dezinfectat în baie
Și se făcea că exista doar profitul în orice fel de relații și se adunau zâmbitor în jurul unui uliu alterat genetic obez și incult de aur și carne, iar acesta îi răsplătea cu echerul și compasul și îi băga într-o piramidă cu câte-o gaură pentru prostii și aceștia admirau mumia conștiinței și speranței lor
Și se făcea că arsenalul trebuia reînnoit la câțiva ani și că petrolul curgea în vine, iar sufletul trebuia să fie gura de canalizare înspre abisul visării lor
Și se făcea că nu meriți niciodată să mori sau să omori și lacrimile înecau pământul și nicio floare nu mai cuteza să mai răsară, de o făcea, nu rezista mult dacă nu o ducea grădinarul lumii la expoziție
Și se făcea că vieți răpite și spirite strivite pentru cei puțini și plini de rahat, ochi săgetând sau săgeți în ochi și banul la ban trage, de ce naiba nu-i lăsați în noroi; mai bine să nu trăiești cum obișnuiești, să nu te-ndrăgostești, să nu miroși decât cadavre, să curgă bombe peste tot ce nu-i al nostru, să se cultive ură, să se recolteze răzbunare...
Și se făcea uniformizare, iar cineva mai departe plângea, parcă mai mult decat oricând și în continuare citea, câteodată răgea, nimeni nu îl asculta, nimeni nu îl înțelegea și el își păstra încrederea în omenire, care într-adevăr exersa pentru a-l sacrifica și a alege între el și un tâlhar o seară la restaurant
Și se făcea că obiectualizare și materializare a tot, cu concursul sclavilor cu cătușe căptușite cu cașmir și dacă ar veni cineva să-i salveze ar încerca să-L facă superstar