O noapte pe ulița rânceda de adevăr a izvorârilor din neant,
Un inspaimantat simțământ de tenebroase robe.
Stramtoarea narcotizanta a intelesului uman ma cuprinde lent si umed
Ca o cântare secondata de arpegii si stridențe.

Un echinocțiu gingas fumegând a prevestire
Se risipi strepezit in momeală muribunda de cvadrant.
Fundatia lichida a misticismului rupestru
Se sparge, sceptic, in puzderie de zile.

Sobru, aplecat asupra empirismului crestin,
Epigon sihastru inghesuit intr-un cotlon obscur,
Contemplu filigranul paradigmelor totale.
Sunt oare un locotenent scrupulos al plagilor fatale?

Frigiditatea metabolismului ilicit si absurd
Ataca exegeza ce frizeaza halucinantul.
Calfă stramtorata de strictete, percep un inteles
mârsav.
Să-i fi sosit ceasul?