Ceasurile


Umblă Dumnezeu prin poduri
să repare și să-ntoarcă
ceasuri din metale vechi.
vesta Lui de lînă parcă
are nasturii perechi.
a venit grăbit Bătrînul
să măsoare o convenție
ori un anotimp social,
de e cazul de-o corecție
sau de cîte-un semn banal...


și din pod se vede lumea
tot așa ca și din cer
porumbeii-i vin pe umeri
unii zboară, alții pier,
n-are rost să îi mai numeri.
străzile-i plimbă pe oameni,
unii au același chip,
pe-alții abia-i recunoaște
pe sub lămpi trecînd grăbit.
e-ntristat pînă la Paște...


ding-dong-dang și dong-dang-ding,
niște melodii cam vechi
în orașe se ating
peste oamenii perechi.
și ei merg să se iubească
într-un colț întunecat,
își dau jos mila cerească
și rîd Morții de sub pat.