Xonia se scoală dimineața devreme.
Pe la 6.07 exact.
Intre cafea și periuța de dinți din păr de jaguar
caută febril butonul agonei.
Oare nebunul de Rameau a scris ceva?
Xonia e vindută poeziei postmoderniste.
Infuzia se prelinge din venele poetice
direct in sinapsele Xoniei :

"Inima ta cunoaște taina zilelor și a nopților , dar urechile tale insetează după sunetul cunoașterii .Tu vrei sa cunoști in cuvinte ceea ce deja simți din ginduri, sa
atingi cu degetele trupul gol al viselor tale."

In camera alaturata soțul incepe ziua cu o țigare de foi suculenta.
E un om bun, zice Xonia controlindu-și fardul in oglindă.
Oare mă mai iubește? Am să-l intreb la masa de seară .
O sa-i pregătesc catrene de nuci cu epigrame deocheate.
Mai citește un rind contorsionat ca o rană de iatagan.
Uite ce zice ăsta se bozumflă Xonia :

"Cind sunteți veseli scrutați-vă adincul inimii și veți afla ca cea ce vă umple de bucurie nu-i altceva decăt ceea ce tristețea vă daruie"

Mi-ai stricat ziua filozofule, se revoltă Xonia inchizind ferestrele ovale ce dau spre crescătoria de struți.
Șterge robinetul poetic de sudoare
alungă sub preș literele sparte cioburi
și decolă in zbor grăbit
spre fabrica ei de cusut nori..