ce frumoasă eram diminețile
odaie în care năvălesc zorile
ungherele toate luminând
ridicam zarea pe buze
semănând culori fericite printre ploi
îmi străluceau umerii prin cuvintele tale inel
șerpuind pân' la brâu
ce frumoasă eram desenând făgaș de lumină
in poieni să umbli să stai
nălucă pășind printre jivine mici
ascunse și iuți
ce frumoasă eram lungită-ntre scoici
ascultând legănând marile ape

nu mă privi să mă acopăr cu ceva
se văd toate crucile
ce colți adânci au scrijelit
obrazul
stai să pun ceva pe sufletul meu.