Basca noastră
dârdâie-n coloane
ca două ciori
alb-albastre,
rochiile noastre
se rup în pas
la mal.
Taraful scuipă
aripi de ceață
printre capetele noastre
de mal.

Basca noastră surâzândă
mormăie-n declin de vară,
valsul ca o pușcărie
de inimi și argintărie.

Și astfel
murim dans
la mal,
mal bascat.