Colind singuratic padurea
M-andrept spre izvor
Sunt trist si departe de lumea
Amintirilor

Creanga uscata se zbate
Sub vraja de cer
Cerbul ranit e pe moarte
Ce pot eu sa-i ofer ?

Iarba se-ntinde prin ceata
Mica si pustie
Cerbul se-agata de viata
De speranta vie.

Ma opresc si privesc nencetat
Vreau sa-i dau o speranta
Nu mai vreau sa m-ating de vinat
Doare! , dar asta-nvata.

Palid ca Luna si el
Zace si e pe moarte
Ce pot eu sa fac?.. Om stingher!
Eu cunosc numai soapte!.

A murit spre tirziu impacat
Si privindu-mi armura
Azi chiar m-am lasat de vinat
Azi m-aleg cu ura.

Si privesc intristat iar spre tine
Trista mea padure
Il astepti chiar de el nu mai vine
Il astepti cu-ai tai lujeri de mure

13/01/02