Stând la coadă într'o zi,
Așteptând ceva s'aducă,
Brânză, carne,orice-o fi,
N'avea importanț'adică,
Se zări deodat' venind,
Într'o goană nebunească,
Cinci mașini pline, gemând,
Ce cu greu putu s'oprească,
Nici măcar n'am observat,
Ce se'ntâmplă, ce e oare,
Că-ntr'o clip'au descărcat,
Umplând rafturile goale:
Cu salamuri,cu brânzeturi,
Șunci, conserve,cărnărie,
Ouă,zahăr, marafeturi,
Dulciuri multe, chiar hârtie,
Și trecând prin fața noastră,
Ca o crudă defilare,
De arome și tentații,
Am intrat cu toții'n boale;
Coada toată,numai murmur,
Panică, confuzie mare,
Neâncredere, speranțe,
Se'ntrbau care pe care:
Știți cumva, astăzi se vinde?
Poate mâine dimineață...
Să îl chem ca să mă schimbe,
Pe bărbatu-meu din piață,
Se mai dă cu programare?
Nu e listă? Nu-i tabel?...
Nu te'mpinge măi, cutare,
Vezi cât sânt de subțirel;
Pot lua chiar și minorii?
Pot lua și navetiștii?
Toate astea-s de vânzare?
Au venit cumva ai noștrii?
Doamne, câte bunătățuri!!,
S-a sfârșit cumva infernul?
Uită-te că n-au nici prețuri!
S-a sfârșit cumva infernul?
....Da de unde!... râse unul,
Ce ședea mai într'o parte,
După ce trece nea Nicu,
Le'ncărcăm napoi, pe toate!